25
RO (Subject) / RO (Lesson)
Advertisement
- a invectiva A spune invective la adresa cuiva; a insulta
- erezie EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare
- jneapän ienupär
- sihastru SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur.
- inert INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viată, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe.
- atroce ATRÓCE adj. invar. Cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic. Durere, crimă atroce. – Din fr. atroce, lat. atrox, -cis.
- AMFITRIÓN, -OÁNĂ AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. (Livr.) Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă.
- afabil AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
- alcov ALCÓV ~uri n. Nișă în peretele dormitorului unde este așezat patul (de obicei în dosul unei perdele).
- ingratitudine INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis. INGRATITÚDINE s. nerecunoștință, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)
- Advertisement
- patetic PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch.
- patetism PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme. Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink
- serafic SERÁFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.
- deconcertant DECONCERTÁNT, -Ă adj. Care tulbură, deconcertează; tulburător
- placid PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide.
- echivoc ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
- sperjur SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura)
- venetic VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, subst. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană din aur, care a circulat în trecut și în țările românești. ◊ (Adjectival) Galben venetic.
- rezolut REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.
- ANCESTRÁL, -Ă adj. ereditar, de la strămoși; străvechi. (< fr. ancestral)
- vicisitudine VICISITÚDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (~ile vieții.) 2. v. încercare. 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăși o ~.) VICISITÚDINE ~i f. mai ales la pl. 1) Succesiune de împrejurări defavorabile. 2) rar Neliniște sufletească; frământare; tribulație; tulburare; zbucium. /<fr. vicissitude, lat. vicissitudo, ~inis
- consemn CONSÉMN s. (MIL.) dispoziție, ordin. (~ de rămânere în cazarmă.)
- concesiv CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Ești prea ~!)
- aidoma AÍDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, întocmai. Arată... o scrisoare de amenințare aidoma celeilalte (DUMITRIU). 2. Aievea, într-adevăr. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare că vedem aidoma.
- insurect insuréct, -ă, adj. (înv.) care s-a răsculat; revoltat, rebel, răzvrătit.